Cetatea Fetei

Cetatea a fost construită de către episcopii Transilvaniei în anul 1241, drept punct de pază şi observaţie în faţa invaziilor tătarilor. Cetatea a fost dărâmată în 1437, în perioada răscoalei ţărăneşti de la Bobâlna. În clipa de faţă mai există doar o serie de ruine şi o gaură de puţ din care porneşte un tunel subteran, blocat la câţiva metri de o poartă din fier. Conform unei legende locale, din acel loc ar porni un tunel care leagă cetatea de biserica Sfântul Mihail din Cluj-Napoca. Acest fapt nu a fost însă confirmat de arheologi.
Numele cetăţii provine dintr-o legendă locală: se spune că în timpul invaziilor tătare o fată din sat a fost prinsă de tătari şi în ciuda torturilor nu a dezvăluit locul în care se ascunseseră oamenii din sat. În amintirea sa cetatea a fost denumită Cetatea Fetei.
Zânele de la Cetatea Fetei
Pe seama Cetătii Fetei circulă mai multe legende. Una spune că în cetate ar trăi şapte zâne, care dorm în paturi împletite din pânză de paianjen şi cărora albinele le-ar aduce miere. Altă legendă spune că un fecior din sat ar fi mers dupa lemne în pădure împreuna cu tatăl sau. S-ar fi iscat o furtună, iar feciorul nu s-a mai întors in sat. Lumea l-a crezut mort, dar el a apărut după câţiva ani, spunând ca a
ramas slugă la Cetatea Fetei, la zâne.

Pestera grota zanelor

Se afla în România, mai exact in Judetul Bistrita-Nasaud, in Muntii Rodnei, la obârsia Rebrii, pe versantul vestic al Tarnitei Prelucii. Pestera Grota zanelor este modelata alternativ în calcare cristaline si marne. Este de asemenea considerata pestera cu cele mai mari si mai multe ramificatii din Romania Pestera Grota Zanelor are o lungime de peste 4 km (4269 de matri, mai exact), si o denivelare de 110 metri

Salina Cacica

Salina Cacica este o salină aflată în localitatea Cacica (judeţul Suceava).
În jurul anului 1780, în locul unde se află astăzi localitatea Cacica (în nord-estul României, în regiunea istorică Bucovina, la 18 km de oraşul Gura Humorului şi la 40 de km de oraşul Suceava) au fost descoperite zăcăminte de sare. În anul 1798 s-a dat în exploatare aici o salină, aducându-se muncitori şi tehnicieni din diferite provincii ale Imperiului Habsurgic, mai ales din Galiţia, cei mai mulţi fiind de etnie polonă şi de religie romano-catolică.
Capela romano-catolică Sf. Varvara – aflată la capătul scărilor cu 192 de trepte, la 21 metri adâncime. Capela a fost construită în anul 1806 la iniţiativa preotului polon Jakub Bogdanowicz care a dorit ca minerii romano-catolici să aibă unde se ruga înainte şi după terminarea lucrului (în localitate nefiind nici o biserică). Iniţial era căptuşită cu lemn, acesta fiind îndepărtat în anul 1904. Patroana capelei este Sf. Varvara (aşa este denumită de către catolicii din zonă şi nu Barbara), patroana minerilor. Capela are tot ce îi trebuie unei bisericuţe: altar, icoane, candelabru, amvon şi balcon pentru cor. Altarul şi amvonul au fost sculptate în sare masivă.
Capela are dimensiuni mari: 25 m lungime, 9 m lăţime şi 7 m înălţime. Pereţii sunt rectangulari, iar în partea dreaptă se află o icoană reprezentând-o pe Sfânta Varvara, aici adunându-se zilnic minerii înainte de a coborî în adâncurile salinei, pentru a se ruga ca ea să-i ceară lui Dumnezeu să-i ocrotească în timpul muncii lor, precum şi după ce îşi terminau lucrul, pentru a-i mulţumi. Odată, era celebrată aici zilnic Sfânta Liturghie la care participau minerii catolici, greco-catolici şi ortodocşi. În prezent, la data de 4 decembrie a fiecărui an, de Sf. Varvara, coboară în capelă preoţii celor 3 confesiuni mai sus-enumerate pentru a celebra un Tedeum, iar copii prezintă un program artistic în costume populare ale celor 3 etnii şi în 3 limbi.

Bazaltele din Racos

Situată în vestul munţiilor Perşani în apropierea carierei de exploatare a bazaltelor din comuna Racoş, judeţul Braşov, rezervaţia naturală a “Bazaltelor de la Racoş” este o rezervaţie geologică întinsă pe o suprafaţă de 1,05 hectare .
Coloanele de bazalt (sau Coloanele bazaltice) de la Racoş au o înălţime cuprinsă între 10 şi 15 metri şi au apărut datorită răcirii rapide a lavei vulcanice.

Cheile Sapte Scari

Cheile Sapte Scari sunt situate in partea central-vestica a Muntilor Piatra Mare, la o altitudine medie de 980m, nu departe de Valea Timisului (Dambu Morii), pe paraul Sapte Scari, afluent de stanga a Vaii Sipoaie. Sunt cele mai mari si mai spectaculoase chei din intreg arealul Masivului Piatra Mare.
Au o lungime de 160m si o diferenta de nivel de 58m. Prima treapta a cascadei, de jos in sus, are o inaltime de 8m, urmata de alte 6 trepte, cea mai mare avand peste 35m inaltime.
Sapte Scari, adancite in calcare jurasice, pastreaza urmele evolutiei morfologice recente a intregului masiv. Epigeneza accelerata a determinat adancirea in conglomerate cretacice si apoi calcare jurasice a paraului, avand ca rezultat formarea unor rupturi de panta (cele 7 cascade) ce succed pe talveg (inaltimi de 2,5 – 15 m) si au la baza marmite. Evolutia vaii s-a produs pe traseul complex al unei retele de falii si diaclaza, ce au deschis conditii pentru aparitia unor tuburi de presiune din care se pastreaza marmitele laterale etajate pe versanti, de varsta cuaternara.

Babele

Chiar daca unii trecatori spun ca la constructia lor a avut si omul o mare influenta, incercand sa le modeleze formele, in realitate, cercetatorii sunt de parere ca acestea s-au format ca urmare a inghetului si dezghetului, cu ajutorul apei si vantului.
Babele sunt intruchiparea planetara a Cerului, Lunii, Soarelui si a lui Marte, fiind denumite si  adevarate „altare ciclopice” din muntii Caraiman.
Langa aceste opere de arta naturala se afla situata cabana cu acelasi nume, la o altitudine de 2206 metri, avand o capacitate de aproximativ 108 locuri de cazare, turistii beneficiind aici atat de cazare, cat si de un restaurant destul de renumit in regiune.
Babele, ca de altfel si cabana cu aceeasi denumire se afla situate chiar sub Varful Babele, fiind principala baza turistica pentru trecatori.
Pentru a ajunge la Babele din Bucegi puteti incerca traseul marcat din Busteni in directia Urlatoarea Mica si Urlatoarea Mare, pana ajungeti la cantonul cu Jepi. Durata traseului este de cinci ore si este indicat de parcurs doar vara.
Tot din Busteni puteti opta sa mergeti pe Valea Caraimanului pana la cabana Caraiman, de aici putand ajunge cu usurinta la cabana Babele. Traseul este mai scurt cu o ora, insa este recomandat a fi parcurs doar vara.
In cazul in care va aflati in Sinaia puteti ajuge cu telefericul pana la Cota 1400, apoi puteti incerca traseul marcat cu banda rosie pe la Cabana Valea cu Brazi, Piatra Turcului, Valea Zgarburei, ajungand la Cabana Varful cu Dor. De aici, veti merge catre Piatra Arsa pentru a ajunge mai apoi la Babele.

Cheile moara dracului

In drum spre chei valea e domoala, apoi incet, incet se ingusteaza, iar privirea intalneste in cale „Piatra Ioanei”, un turn de stanca. Mai sus de Moara Dracului sunt Pietrele Arse, Popii Raraului si in sfarsit, Raraul cu toate comorile lui turistice: Pietrele Doamnei, Piatra Soimului, Piatra Zimbrului, Piatra Buhii, Pestera Liliecilor etc.
Dupa o straveche traditie, pe aceasta vale ar fi fost prima vatra a campulungenilor.
Cheile Moara Dracului ating o lungime de 60-70 m si o latime medie de 4-5 m. Peretii se inalta vertical, iar pe alocuri chiar in surplombe. Ele sunt creatia paraului care le strabate, dar, intr-o masura mai mare, sunt rezultatul modului specific in care se comporta dolomitele calcaroase la actiunea apei curgatoare. Procesul care le macina nu este numai eroziunea mecanica, careia i se supun toate rocile, ci mai ales dizolvarea, proces chimic specific calcarelor. Pentru ca „ferastraul” apei actioneaza in sens vertical, valea s-a adancit, fara sa se largeasca. E greu de spus daca, la fel ca in cazul altor chei, a existat candva aici un tunel subteran al carui plafon s-ar fi prabusit, grabind evolutia cheilor.
Pe masura ce ne apropiem de chei, apa cade in cascade si incepe sa se auda tot mai puternic ecoul luptei dintre apa si stanca. Zgomotul este amplificat de peretii umezi ai cheiului stancos, abrupt si inalt, ce incatuseaza paraul. aceea, probabil, imaginatia populara l-a asemuit cu vuietul ce razbate de la o moara vesnic neostoita.
In preajma acestor chei se mai intalnesc si azi cateva specii de tisa, relict glaciar, lemnul de aur al padurilor noastre de altadata, dar si raritati din lumea plantelor si animalelor ca: floarea de colt,
clopoteii, vulturica; rasul, jderul, vulpea etc.