Archive for the ‘ Fără categorie ’ Category

Bazaltele din Racos

Situată în vestul munţiilor Perşani în apropierea carierei de exploatare a bazaltelor din comuna Racoş, judeţul Braşov, rezervaţia naturală a “Bazaltelor de la Racoş” este o rezervaţie geologică întinsă pe o suprafaţă de 1,05 hectare .
Coloanele de bazalt (sau Coloanele bazaltice) de la Racoş au o înălţime cuprinsă între 10 şi 15 metri şi au apărut datorită răcirii rapide a lavei vulcanice.
Reclame

Cheile Sapte Scari

Cheile Sapte Scari sunt situate in partea central-vestica a Muntilor Piatra Mare, la o altitudine medie de 980m, nu departe de Valea Timisului (Dambu Morii), pe paraul Sapte Scari, afluent de stanga a Vaii Sipoaie. Sunt cele mai mari si mai spectaculoase chei din intreg arealul Masivului Piatra Mare.
Au o lungime de 160m si o diferenta de nivel de 58m. Prima treapta a cascadei, de jos in sus, are o inaltime de 8m, urmata de alte 6 trepte, cea mai mare avand peste 35m inaltime.
Sapte Scari, adancite in calcare jurasice, pastreaza urmele evolutiei morfologice recente a intregului masiv. Epigeneza accelerata a determinat adancirea in conglomerate cretacice si apoi calcare jurasice a paraului, avand ca rezultat formarea unor rupturi de panta (cele 7 cascade) ce succed pe talveg (inaltimi de 2,5 – 15 m) si au la baza marmite. Evolutia vaii s-a produs pe traseul complex al unei retele de falii si diaclaza, ce au deschis conditii pentru aparitia unor tuburi de presiune din care se pastreaza marmitele laterale etajate pe versanti, de varsta cuaternara.

Babele

Chiar daca unii trecatori spun ca la constructia lor a avut si omul o mare influenta, incercand sa le modeleze formele, in realitate, cercetatorii sunt de parere ca acestea s-au format ca urmare a inghetului si dezghetului, cu ajutorul apei si vantului.
Babele sunt intruchiparea planetara a Cerului, Lunii, Soarelui si a lui Marte, fiind denumite si  adevarate „altare ciclopice” din muntii Caraiman.
Langa aceste opere de arta naturala se afla situata cabana cu acelasi nume, la o altitudine de 2206 metri, avand o capacitate de aproximativ 108 locuri de cazare, turistii beneficiind aici atat de cazare, cat si de un restaurant destul de renumit in regiune.
Babele, ca de altfel si cabana cu aceeasi denumire se afla situate chiar sub Varful Babele, fiind principala baza turistica pentru trecatori.
Pentru a ajunge la Babele din Bucegi puteti incerca traseul marcat din Busteni in directia Urlatoarea Mica si Urlatoarea Mare, pana ajungeti la cantonul cu Jepi. Durata traseului este de cinci ore si este indicat de parcurs doar vara.
Tot din Busteni puteti opta sa mergeti pe Valea Caraimanului pana la cabana Caraiman, de aici putand ajunge cu usurinta la cabana Babele. Traseul este mai scurt cu o ora, insa este recomandat a fi parcurs doar vara.
In cazul in care va aflati in Sinaia puteti ajuge cu telefericul pana la Cota 1400, apoi puteti incerca traseul marcat cu banda rosie pe la Cabana Valea cu Brazi, Piatra Turcului, Valea Zgarburei, ajungand la Cabana Varful cu Dor. De aici, veti merge catre Piatra Arsa pentru a ajunge mai apoi la Babele.

Cheile moara dracului

In drum spre chei valea e domoala, apoi incet, incet se ingusteaza, iar privirea intalneste in cale „Piatra Ioanei”, un turn de stanca. Mai sus de Moara Dracului sunt Pietrele Arse, Popii Raraului si in sfarsit, Raraul cu toate comorile lui turistice: Pietrele Doamnei, Piatra Soimului, Piatra Zimbrului, Piatra Buhii, Pestera Liliecilor etc.
Dupa o straveche traditie, pe aceasta vale ar fi fost prima vatra a campulungenilor.
Cheile Moara Dracului ating o lungime de 60-70 m si o latime medie de 4-5 m. Peretii se inalta vertical, iar pe alocuri chiar in surplombe. Ele sunt creatia paraului care le strabate, dar, intr-o masura mai mare, sunt rezultatul modului specific in care se comporta dolomitele calcaroase la actiunea apei curgatoare. Procesul care le macina nu este numai eroziunea mecanica, careia i se supun toate rocile, ci mai ales dizolvarea, proces chimic specific calcarelor. Pentru ca „ferastraul” apei actioneaza in sens vertical, valea s-a adancit, fara sa se largeasca. E greu de spus daca, la fel ca in cazul altor chei, a existat candva aici un tunel subteran al carui plafon s-ar fi prabusit, grabind evolutia cheilor.
Pe masura ce ne apropiem de chei, apa cade in cascade si incepe sa se auda tot mai puternic ecoul luptei dintre apa si stanca. Zgomotul este amplificat de peretii umezi ai cheiului stancos, abrupt si inalt, ce incatuseaza paraul. aceea, probabil, imaginatia populara l-a asemuit cu vuietul ce razbate de la o moara vesnic neostoita.
In preajma acestor chei se mai intalnesc si azi cateva specii de tisa, relict glaciar, lemnul de aur al padurilor noastre de altadata, dar si raritati din lumea plantelor si animalelor ca: floarea de colt,
clopoteii, vulturica; rasul, jderul, vulpea etc.

Piatra dracului

Piatra dracului”, stânca ce se misca singura noaptea . . .
Piatra Teiului sau Piatra Dracului, cum mai este denumita de catre localnici este cea mai cunoscuta stânca din judetul Neamt, poate fi admirata în toata splendoarea ei acolo unde lacul de acumulare “Izvorul Muntelui” îsi închide luciul apei.
Zona mai este cunoscuta si drept “Coada Lacului” si este locul unde se întâlnesc cele 4 drumuri care vin dinspre Moldova si Transilvania, având ca punct comun splendida realizare umana, viaductul Poiana Largului, înconjurat de maretele piscuri ale Ceahlaului.
O muchie iesita formeaza un fel de cerdac, deasupra careia se înalta creasta putin încovoiata.
Aceasta stânca solitara , dreapta ca un turn, care parca vrea sa ajunga la cer se afla în comuna nemteana Poiana Teiului.
Legenda spune ca ciudata aparitie e rezultatul unui pariu dintre diavol si Dumnezeu.
Dracul s-a laudat ca va fura o stânca sacra de pe vârful Ceahlaului pâna în zori si va deveni stapân peste omenire, care începuse sa încalce poruncile lui Dumnezeu.
Desprinzând stânca, a plutit o clipa deasupra Ceahlaului. Dar când se îndrepta spre gura Bistritei, s-a auzit cântecul cocosilor.
Diavolul s-a cutremurat, si-a desclestat ghearele si stânca a cazut în ape.
Localnicii spun ca aceasta stânca se muta noaptea ori spre stânga, ori spre dreapta, pentru ca diavolul nu a renuntat sa încerce sa o ia si sa o ascunda în adâncurile apelor, ca sa ia lumea în stapânire. Dar nu poate decât s-o urneasca câtiva centimetri.
Una din explicatiile logice ale faptului ca pietroiul chiar îsi schimba locul ar fi ca e vorba de o iluzie optica indusa de marirea sau micsorarea debitului de apa, care da impresia ca stânca se afla mereu în alt loc. Însa nimeni nu a încercat sa lumineze acest mister prin metode stiintifice.
Legenda mai spune ca atunci când dracul vine la stânca sa, toate focurile din localitatile vecine se sting si toate animalele, de la pasari la patrupede, tac.

Sfinxul

Originea numelui Sfinxului este datorata asemanarii sale cu un cap uman, mai exact cu asemanarea Sfinxului Egiptean si este situat in Muntii Bucegi la o altitudine de 2.216 m, formarea lui fiind datorata eroziunii eoliene (in alti termeni, acest lucru insemnand eroziunii vantului). Format dintr-ul bloc mare de piatra ce a capatat forma de astazi intr-un timp foarte indelungat, Sfinxul din Bucegiaflat pe platoul Bucegi masoara 8 metri in inaltime si 12 metri în latime.
De-a lungul timpului, au existat zvonuri potrivit carora, Sfinxul urma sa fie dinamitat, ori mutat in alta parte datorita anumitor interese materiale legate de cumpararea terenului pe care se afla actualmente Sfinxul. Astfel, aceste interese financiare au dus la idei mai mult decat aberante prin care se urmareste distrugerea unuia dintre cele mai importante atractii turistice ale Romaniei. Daca acest lucru se va concretiza vreodata sau nu, vom vedea, insa, un lucru cu adevarat important este ca multi ocultisti dar si specialisti energetici afirma ca asa ceva nu are cum sa se intample datorita importantei energetice a Sfinxului din Bucegi. Se spune ca acel loc este centru energetic folosit pe vremuri de extraterestri, multe legende circuland prin partile locului in acest sens.  In imediata apropiere a Sfinxului se afla o anume pestera ce ar strange mistere energetice deosebite. Aceste mistere energetice sunt atractia multor oameni pasionati de acest subiect.  Alte zvonuri spun ca tot aici ar exista o mina de uraniu, parasita, ce nu mai este in functiune din al doilea razboi mondial. Fireste, acestea sunt doar alte zvonuri, insa, asa cum multe din zvonuri se dovedesc a fi adevarate, este posibil ca si acesta sa aiba aceasi soarta.
Ceea ce este cu adevarat exceptional in legatura cu Sfinxul din Bucegi este faptul ca alura sa de sfinx este usor vizibila din foarte multe puncte de vizionare. Un lucru de asemenea important de stiut, este faptul ca accesul in zona se realizeaza extrem de usor.
In muntii romanesti exista si alte formatiuni de acelasi gen, tip megaliti, ce, datorita eroziunii eoliene in concordanta cu trecerea timpului au prins aspect de sfincsi, printre care si Sfinxul de StanisoaraSfinxul de la TopletSfinxul de la Piatra Arsa, cat si Sfinxul de la Pietrele lui Solomondar si cel ce poarta numele de Brotocei. Cu toate astea, niciuna dintre aceste formatiuni de megaliti nu a reusit sa atinga valoarea Sfinxului de pe  Platoul Bucegi.
Din cele mai vechi timpuri, oamenii au fost pur si simplu fascinati de aceasta minunatie a naturii. Ca drept dovada sta marturie cea mai veche fotografie ce are Sfinxul din Bucegi ca si personaj principal. Aceasta dateaza din anul 1900, cand tehnica fotografica era abia la inceputurile ei. Luand aceste lucruri in calcul, putem foarte usor sa ne dam seama cat de importanta a fost aceasta formatiune pentru vizitatori, daca in acele conditii in care aparatele de fotografiat cantareau extrem de mult, a existat cineva interesat sa o fotografieze. Aceasta fotografie poarta numele de Babele din Caraiman. Prima denumire oficiala, ca si Sfinxul din Bucegi, dateaza din anul 1935 intr-un articol al publicatiei de profil a vremurilor respective ce purta numele de Bulletin Alpin. Astfel, odata ce aceasta denumire a fost data, a fost doar un pas pana la a deveni oficiala. A doua numire in acest sens a megalitului a aparut in Revista Romania infiintata de Alexandru Badauta, cel ce a infiintat si Oficiul National de Turism, fiind deosebit de pasionat de acest subiect.
Accesul spre Sfinxul din Bucegi
Cea mai simpla cale de acces este cu Telecabina Busteni – Babele, traseu ce are o lungime de  4350m, o diferenta de nivel de 1235m si este strabatut in aproximativ 15 minute. Telecabina are o capacitate de 25 persoane iar programul zilnic (mai putin marti)   este 7:45-17:00 (ultima urcare la ora 16:00 si ultima coborare la ora 17:00). In zilele de marti programul este 10:30-17:00. Este bine de stiut faptul ca de obicei se sta la coada pentru telecabina peste o ora – o ora jumatate.
Pretul biletelor pentru Telecabina sunt 29 lei per urcare sau coborare (58 lei dus-intors) pentru adult si 16 lei pentru copii (sub 12 ani).
Cabana Babele este cea mai cunoscuta cabana din zona, ea avand o capacitate de 108 locuri de cazare. De la cabana, drumul de acces catre Sfinx este foarte usor de parcurs, deoarece vom intalni din Busteni o poteca marcata cu un triunghi albastru pe vaile Urlatoarea Mica si Urlatoarea Mare pana in apropierea cantonului Jepi. Acest traseu este recomandat doar pe timp de vara, insa.  Cu toate acestea, in comparatie cu majoritatea regiunilor turistice montane unde avem parte de acces dificil, in ceea ce priveste Sfinxul din Bucegi, vorbim cu siguranta despre acces relativ simplu, datorita notiunii de platou, si anume Platoul Bucegi, unde este pozitionat.

Manastirea Polovragi

Mănăstirea Polovragi este o mănăstire de maici cu hramul Adormirea Maicii Domnului, monument arhitectonic din Țara Românească de secol al XVII-lea.Complexul mănăstiresc Polovragi este amplasat la poalele muntelui Piatra Polovragilor în apropierea Cheilor Oltețului, la marginea localității Polovragi din județul Gorj. Este aproape de Peștera Polovragi, pe care a și administrat-o timp de 300 de ani.

Mănăstirea Polovragi are o vechime de 500 de ani (1505), ctitori de început ai acestui lăcaș sunt Radu si Pătru, fiii lui Danciul Zamona, menționați intr-un hrisov emis la 18 ianuarie 1480 de voievodul Basarab cel Tânăr (1477-1481). Timp de peste un secol si jumătate, documentele nu mai pomenesc nimic despre acest sfânt lăcas, pentru ca în anul 1645, satul Polovragi să fie în stăpânirea lui Danciu Pârâianu, fiul lui Hamza. Danciu Pârâianu a zidit biserica pe vechile temelii, asa cum se proceda frecvent în epocă, păstrând partea cea bună a acestora. După Danciul Pârâianu și înaintașii acestuia, Constantin Brâncoveanu poate fi socotit, al treilea ctitor al Mănăstirii Polovragi. Pictura bisericii este deosebit de valoroasă atât în ceea ce privește iconografia cât și execuția tehnică. Ea a fost executată în anul 1713 de Constantin Zugravul. De o parte și de alta a intrării în pridvor se pot admira cele două reprezentări, iconografice, unice în țara noastră ale mănăstirilor românești închinate la Sfântul Munte Athos. Chiliile și celelalte încăperi ale mănăstirii sunt orânduite în jurul bisericii pe laturile de est, sud și vest, formând alături de zidul de incintă de pe latura de nord o adevărată cetate de apărare. Intrarea în incintă se realizează pe latura de sud printr-o poartă masivă deasupra căreia se înalță clopotnița ridicată în epoca lui Constantin Brâncoveanu. Printr-o poartă din zidul nordic al incintei mănăstirii se pătrunde în cea de-a doua incintă unde se află bolnița Sf.Nicolae, ctitorie a egumenului Lavrentie, la 1732, fiind pictată la 1738 de Gheorghe și Ion – zugravi.

Harta

 

Reclame