Archive for the ‘ Cetati ’ Category

Cetatea Colt

Cetatea Colt, este situata in judetul Hunedoara, in apropiere de orasul Hateg. Din pacate din acesta cetate nu a mai ramas mare lucru, doar cativa pereti care se abia se mai tin. Initial, cetatea a fost construita in forma de stea, pe un varf care ofera o priveliste deosebita. Se spune ca aceasta cetate l-a inspirat pe Jules Verne cand a scris “Castelul din Carpati”.
Una din cele mai cunoscute familii de nobili transilvaneni din perioada medievala, este cea a cneazului de Rau de Mori, Candea.
Numele de Candea cine de fapt de la o porecla a timpului, “Nicolaus dictus Kende”  cu sensul de “Nicolae zis capetenie”.
Istoria locului leaga mai tot timpul doua entitati: Biserica si numele lui Candea, documentele vremii afirmand ca unul dintre Candesti a fost chiar calugar (numit Nicolae sau Nicodim), iar contribuatia familiei Candea la ridicarea si reconditionarea bisericilor din Rau de Mori si Suseni – Colt, fiind bine cunoscuta localnicilor si istoricilor deopotriva.
Atestarea documentara a bisericii din Rau de Mori dateaza din 1377, an in care familia Candea o lasa in grija taranilor ortodocsi din sat.
Pentru familia cneazului fusese ridicata deja biserica de la Suseni, cea care este astazi Biserica Manastirii Colt.
Din motive politice si de aparare, familia cneazului se muta in Cetatea Colt.Istoricii plaseaza, asadar constructia cetatii anterior acestui an.
Drept recompensa pentru vitejia Candestilor in lupa impotriva navalirilor externe, familia primeste in administrare “Portile de Fier ale Transilvaniei” (actuala Vama Zeicani), importanta poarta de intrare in Transilvania dinspre Banat si sursa deosebita de venit pentru visteria familiei.
La 18 decembrie 1462 este atestat documentar un act prin care Ioan Cande si fratele sau Ladislau – oameni de incredera a lui Iancu de Hunedoara – obtin dreptul de stapanire asupra turnului de la Subcetate.
La sfarsitul secolului al XV-lea, atunci cand stapanii de la Colt adoptau numele de familie Kendeffy, pe de-o parte pentru a se departaja de o ramura cadeta, pe de alta pentru a fi in ton cu mentalitatile nobiliare ale timpului, locul devenise o cetate adevarata. Cu zidurile ei de curtina, era capabila sa faca fata unei artilerii.
Cetatea Colt, a fost implicata in lupta impotriva invaziei turco-tatare de la mijlocul secolului XVII-lea.
Familia se muta in castelul de la Santamarie Orlea. Din acel moment, cetatea nu a mai fost locuita, cazand in ruina.
Accesul la Cetatea Colt se face din localitatea Hateg, pana la Rau de Mori. De aici veti gasii si indicatoare spre Cetatea Colt sau spre Manasirea Cetatii Colt. In dreptul Manastirii Cetatii Colt, este si o parcare unde puteti lasa masina. Apoi, va intoarceti circa 200 m, pe drumul pe care ati venit cu masina, pana se face pe partea stanga un drum spre padure. De aici urmariti poteca care duce prin padure. Urcusul este destul de anevoios si se poate parcurge in circa 30-40 minute. Privelistea de la Cetatea Colt, merita insa efortul.

Cetatea Fetele Albe

Cetatea Fetele Albe (Fetzele albe) este una dintre cetatile dacice cu un destin tragic. Plasata pe coasta de sud a dealului Muncelului si despartita doar de o vale de inaltimea pe care se afla Sarmizegetusa Regia, Fetele Albe face parte din asezarile de munte tipice dacilor. Ea fost ridicata pe mai multe terase protejate de ziduri din calcar, asemenea majoritatii fortificatiilor de la acea vreme. Ceea ce iese in evidenta este un sanctuar circular cu stâlpi uriasi din piatra, situat pe cea de-a patra terasa. Cetatea a fost distrusa de un puternic incendiu in timpul celei de-a doua perioade a razboaielor daco-romane.

Cetatea Fetei

Cetatea a fost construită de către episcopii Transilvaniei în anul 1241, drept punct de pază şi observaţie în faţa invaziilor tătarilor. Cetatea a fost dărâmată în 1437, în perioada răscoalei ţărăneşti de la Bobâlna. În clipa de faţă mai există doar o serie de ruine şi o gaură de puţ din care porneşte un tunel subteran, blocat la câţiva metri de o poartă din fier. Conform unei legende locale, din acel loc ar porni un tunel care leagă cetatea de biserica Sfântul Mihail din Cluj-Napoca. Acest fapt nu a fost însă confirmat de arheologi.
Numele cetăţii provine dintr-o legendă locală: se spune că în timpul invaziilor tătare o fată din sat a fost prinsă de tătari şi în ciuda torturilor nu a dezvăluit locul în care se ascunseseră oamenii din sat. În amintirea sa cetatea a fost denumită Cetatea Fetei.
Zânele de la Cetatea Fetei
Pe seama Cetătii Fetei circulă mai multe legende. Una spune că în cetate ar trăi şapte zâne, care dorm în paturi împletite din pânză de paianjen şi cărora albinele le-ar aduce miere. Altă legendă spune că un fecior din sat ar fi mers dupa lemne în pădure împreuna cu tatăl sau. S-ar fi iscat o furtună, iar feciorul nu s-a mai întors in sat. Lumea l-a crezut mort, dar el a apărut după câţiva ani, spunând ca a
ramas slugă la Cetatea Fetei, la zâne.

Cetatea Balvanyos

 Ruinele cetatii Balvanyos se gasesc la o altitudine de 1.029m înaltime si este una dintre cele mai vechi cetati ale regiunii.De-a lungul vremurilor s-au creat numeroase legende.Se pare ca ea a fost construita intre secolele XII-XIII, dar dupa unele izvoare, constructia cetatii Balvanyos ar fi avut loc in secolul XI. Aici s-au gasit, ca urmare a sapaturilor arheologice, obiecte din fier si de ceramica din perioada medievala. Turnul vechi din mijloc este cel mai vechi turn. Dupa construirea sa a urmat si cea a peretilor interioare, apoi cea a peretilor exterioare ale cetatii. Din punct de vedere structural este incadrat iin clasa cetatilor cu turn interior si cu pereti de baza neregulate. Luandu-se dupa o scrisoare a regelui Sigismund datat in anul 1402, Apor Peter sustine ca cetatea a fost construita in secolul XI, pe timpul domniei regelui Sfantul Stefan (1000-1038). Dupa el, peretele interior ar fi fost construit pe timpul domniei Bela IV, in 1235, iar cel exterior pe timpul domniei lui Ladislau IV, intre 1272 si 1290. Ceea ce este sigur este faptul ca in secolul XIV era deja proprietatea familiei Apor si se crede ca a fost un dar din partea regelui. Ceramica gasita aici dateaza dinaintea secolului XVIII. Se presupune, deci, ca in acest secol cetatea era deja nelocuita.
In evul mediu au fost sculptate santuri in stanci şi poarta a fost protejata cu pod suspendat, care lega cetatea superioara cu cea inferioara. Circumferinta acestuia era de 240m, grosimea peretilor a fost de 1,5-2m, iar inaltimea 4m. Deoarece inaltimea cetatii superioare a fost cu 30m mai inalt, in imprejurile cetatii nu s-a putut ridica alte cladiri. Toate aceste cladiri in schimb au fost ridicate de meşterii medievali pe varful acestei stanci. Circumferinta peretilor cetatii superioare era de 160m. Partea de sud este in ruine, iar celelalte parti au inaltimi de 5-6m. Turnul principal are suprafata 10×10m, inaltime de aproximativ 20m, peretii au grosime de cca. 2,1-2,3m. Cele patru etaje erau acoperite cu diferite materiale, ultimul etaj a turnului era cu 60 cm mai subtire, probabil ca acestea sunt urmele unor constructii mai noi. Parerea cercetarilor este, ca acest turn este constructia cea mai timpurie. Pe ruinele cetatii nu se vad portile de intrare, deci intrarea probabil era intr-o zona care s-a surpat. Trecutul cetatii Balvanyos se leaga de legende spuse de catre localnici, care spun ca “cetatea era construita de catre uriasi si zane”. In legenda cetatii Balvanyos imortalizat de catre marele scriitor Jókai Mór se regasesc elemente din istoria reala a cetatii.